Liga Pro Europa la cincisprezece ani

Denumirea pe care i-am dat-o, aceea de „Pro Europa”, de-a lungul anilor a fost pusă deseori sub semnul întrebării şi etichetată ca nu total patriotică. Dar ea izvora tocmai din convingerea noastră că România, pentru a deveni o democraţie, pentru a deveni un stat al normalităţii, trebuie să-şi reînnoade soarta cu propriul său destin european şi să pună în valoare acele principii şi convingeri,  idealurile umaniste europene, care au făcut din Europa gîndirii ceea ce ea este. Pentru a se putea despărţi de trecutul ei totalitar, România avea nevoie de o infuzie de europenism, iar noi am considerat că putem fi una dintre acele celule care vor genera însănătoşirea, fără să ne iluzionăm că vom reuşi de la început să influenţăm pe toată lumea în această ţară.  Dar consideram că aveam o datorie locală sau regională să fim un asemenea laborator de idei.
Smaranda Enache, co-preşedinte al Ligii Pro Europa

În cariera mea am avut două mari modele: Bartok Béla, care a fost cel mai mare folclorist român, nici astăzi nu s-a întrecut opera lui de folcloristică, şi George Enescu, care a fost un european şi care niciodată nu a făcut declaraţii care erau aşteptate de regimul lui Carol înainte de război. Enescu a venit la Tîrgu Mureş în mai multe rînduri, a sărit în apărarea lui László Árpád, pe care primarul de atunci vroia să-l concedieze. Acestea au fost punctele mele de reper, deci cred că a fost un gest firesc şi din partea mea să concep Liga Pro Europa ca pe o instituţie care să fie o punte între cele două comunităţi, română şi maghiară. (...) Înfiinţarea Ligii Pro Europa a fost cel mai firesc lucru.
Csíky Boldizsár, co-preşedinte al Ligii Pro Europa

Cred că prin mijloacele noastre modeste, a paşilor mărunţi, la firul ierbii, prin dialoguri mai mult sau mai puţin directe cu societatea civilă, cu societatea politică, între comunităţile etnice, culturale, religioase am contribuit substanţial la crearea unei atmosfere de normalitate. Cred că această atmosferă de normalitate, după atîtea decenii de anormalitate, este cel mai preţios lucru pe care ni-l putem dori dincolo de valorile pe care noi le numim în mod generic şi foarte aproximativ – europene.

Sînt cicincisprezece ani de cînd trăiesc într-un grup al cărui deziderat sînt libertatea, respectul faţă de valorile morale, culturale, acceptarea alterităţii, respectarea unei democraţii participative, active, care să asigure fiecăruia dintre noi siguranţa, şi de ce nu, plăcerea de a trăi într-o comunitate.
După cincisprezece ani observăm că principiile noastre sînt acelea care nu în ultimă instanţă au ghidat evoluţia societăţii. Noi am încercat să fim catalizatorii, cei care grăbesc reacţia. Din păcate, prea multe elemente de întîrziere, de false valori au intervenit şi intervin în continuare în evoluţia comunităţii noastre, aşa că după un deceniu şi jumătate, mai este mare nevoie de tot ce înseamnă Liga Pro Europa. Acest lucru îl spun cu durere, dar şi cu plăcerea de a fi conectaţi în continuare la o „datorie de onoare” faţă de noi înşine, faţă de copiii noştri, faţă de generaţia care ne urmează.

Fondarea la sfîrşitul anului 1989 a Ligii Pro Europa a constituit un semnal de redeşteptare a speranţei. Existau, oare, şanse pentru România, abia eliberată din corsetul naţional-comunismului, să cadă din nou pradă convulsiilor unui naţionalism similar celui dintre 1848 şi perioada interbelică? Asumîndu-şi titulatura de „Pro Europa”, întemeietorii Ligii au dat un semnal menit să înlăture orizontul îngust al unor ideologii învechite, deschizînd noi perspective. (...)
Ne dorim ca Liga noastră Pro Europa să fie şi în continuare un factor de stabilitate în noua Românie, să-i reuşească făurirea unei perspective armonioase de convieţuire a tuturora.

De ce sîntem noi, Liga Pro Europa, de 15 ani aici? Liga a fost consecventă principiilor pe care le-a enunţat în statutul său: respectarea drepturilor omului, libertate, egalitate. La început, noi, membrii fondatori, ne-am zis că nu sîntem o organizaţie foarte mare, dar vrem să servim drept model ONG-urilor şi am făcut mai ales proiecte de model care să poată fi urmate, am vrut să demonstrăm că lucrurile pot fi urnite, că populaţia poate decide asupra propriului destin, că arena politică trebuie să ţină cont de sfera civilă. (...) Cred că Liga Pro Europa are această menire: de a fi atentă la toate problemele societăţii şi de a îndrepta lucrurile spre normalitate.

 Acum cincisprezece ani, Liga Pro Europa a intrat în viaţa mea. Mai bine zis eu am intrat printr-o poartă deschisă spre Europa într-o organizaţie condusă de o româncă şi un maghiar. (...) Am intrat într-o grupare care a rămas pînă astăzi club al egalităţii şi al democraţiei reale. (...) Datorită Ligii am putut să devin european înainte de intrarea oficială a României în UE. Mă simt mult mai confortabil în propria-mi ţară.

În anii ‘90 Liga PRO EUROPA a fost cea care a iniţiat la noi procesul de recociliere europeană şi racordarea la Europa şi valorile ei. Luînd în considerare actualitatea acestor activităţi, ele trebuiesc dezvoltate în continuare.

Liga şi-a continuat activitatea în jurul unei nucleu consecvent format din aceia ce au înţeles să nu-şi calce în picioare pricipiile, la care s-au raliat toţi aceia despovăraţi de spaime şi interese meschine. De-a lungul timpului, Liga şi-a dovedit verticalitatea şi consecvenţa. Ea a înfruntat cu succes furtunile unuei societăţi căreia îi era străină prin mentalitate şi mesaj. Ironia soartei consta în faptul că cei ce-i erau potrivnici ar fi trebuit s-o sprijine, să o folosească ca pe un util instrument de formare civică. Sper ca imperativele actuale ale societăţii româneşti să determine aceea parte, reticentă încă, a societăţii tîrgumureşene să-şi lepede resentimentele nejustificate şi să aprecieze la justa valoare avantajul de a avea în urbe una din primele organizaţii neguvernamentale din ţară şi să folosească benefic serviciile acesteia.

Multe idei pe care le-am lansat  - şi care la momentul respectiv păreau o utopie  s-au realizat între timp şi sînt considerate azi normale. Multe din propunerile noastre, respinse de unii cu vehemenţă la vremea lor, se regăsesc azi în Constituţie şi în legile ţării. Nu pretindem a avea noi meritul principal penrtru aceste realizări, dar sîntem mîndri că în ele se află şi contribuţia noastră.