::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::



1. Descrierea proiectului

inapoi

1.1. Contextul general
1.2. Motivaţia proiectului
1.3. Scopul şi obiectivele
1.4. Etapele proiectului
1.5. Metodologia cercetării educaţiei religioase īn şcolile publice din Romānia
1.6. Echipa proiectului şi colaboratorii
|
1.1. Contextul general

         Publicarea rezultatelor acestui proiect coincide cu momente importante din istoria recentă a Romāniei, care au relevanţă inclusiv pentru subiectul acestui studiu. De la 1 ianuarie 2007, ţara noastră a devenit membră a Uniunii Europene, īn această calitate aderīnd totodată la valorile care au constituit şi continuă să anime Uniunea Europeană.
     Prezent la ceremonia de deschidere a celei de-a Treia Adunări Ecumenice Europene de la Sibiu (4-9 septembrie 2007), prima găzduită de un stat majoritar ortodox, José Manuel Durćo Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a transmis un mesaj important, relevant pentru dezbaterea publică din Romānia privind separaţia dintre stat şi biserică, religia īn spaţiul public, rolul religiei īn arhitectura Europei Unite: „Toate formele de exprimare a dimensiunii culturale şi spirituale a omului trebuie să poată să coexiste īn Europa. Toate imnurile de bucurie, fie ele sacre sau profane, trebuie să poată să răsune.(...). Religia este o dimensiune din ce īn ce mai importantă a multor societăţi şi o sursă importantă de valori pentru indivizi. Ea poate juca un rol capital promovīnd aprecierea altor culturi, religii şi moduri de viaţă pentru a contribui la stabilirea armoniei dintre ele. (...) Dialogul cu diferitele Biserici, comunităţi confesionale şi de convingeri, precum şi apărarea intransigentă a libertăţii de religie (ca şi a libertăţii de a nu avea o religie) īnseamnă recunoaşterea acestei diversităţi şi a acestui pluralism care constituie sufletul ideii noastre de Europa. (...) Europa este profund ataşată umanismului şi democraţiei pe care le-a «inventat». Respectul diversităţii, deschiderea către celălalt şi toleranţa (s.n.) sīnt la fel de adīnc ancorate īn cultura europeană. Toate aceste valori sīnt īnsumate īn idealul ecumenic al bisericilor europene exprimat sintetic prin conceptul de „diversitate reconciliată”.
          Pentru autorii acestei cercetări este important de elucidat dacă predarea religiei īn şcolile publice din Romānia corespunde acestei idei de umanism şi democraţie care a fondat Europa, dacă valorile europene ale diversităţii şi toleranţei, ale respectului faţă de alte culturi, religii şi moduri de viaţă, ca şi libertatea de a avea sau a nu avea o religie, sīnt apărate şi la noi cu intransigenţă, dacă īnvăţămīntul romānesc actual s-a făurit, īn privinţa predării religiei, īn jurul conceptului „diversităţii reconciliate”.

         O analiză, fie şi succintă, a locului bisericii īn Romānia actuală, ne poate furniza un prim răspuns. După căderea comunismului, īn Romānia, ca de altfel īn toate statele post-totalitare, a avut loc revirimentul spectaculos al prezenţei şi influenţei bisericii īn viaţa publică. Căderea comunismului a semnificat un moment de justiţie pentru bisericile din Europa Centrală şi de Est, inclusiv pentru cultele religioase din Romānia, hărţuite, deposedate şi umilite, unele interzise chiar de regimul comunist. Īn Romānia, comunismul a īnsemnat īn mare parte şi un ateism militant de stat, ale cărui consecinţe sīnt cunoscute: scoaterea īn afara legii a Bisericii Greco-Catolice, confiscarea bunurilor sale, īntemniţarea a numeroşi ierarhi greco-catolici, catolici şi de alte confesiuni, infiltrarea cultelor religioase de către Securitate. Demolarea bisericilor, trădarea īnaltului cler, emigrarea preoţimii sau retragerea īn mănăstiri a oponenţilor colaboraţionismului cu regimul totalitar au īnsoţit şi istoria ultimilor cincizeci de ani ai bisericii ortodoxe1.

         Martiriul unor īntīi stătători ai cultelor de dincolo de cortina de fier, exemplul şi rolul Papei Ioan Paul al II-lea īn prăbuşirea comunismului, impactul acelui simplu, dar intransigent „Non avete paura!” („Nu vă fie frică!”) al său asupra milioanelor de asupriţi ai comunismului, au constituit o legitimare puternică a dreptului bisericii de a reveni īn prim-planul vieţii sociale, cu o credibilitate direct proporţională cu rezistenţa sa anticomunistă. Īn excesul de zel al unor cercuri interesate, au fost reabilitate inclusiv feţe bisericeşti al căror trecut totalitar, de astă-dată de extremă dreaptă, a fost trecut subit cu vederea.
Revoluţia romānă din decembrie 1989 care a dus la răsturnarea regimului naţional-comunist a īnceput, să ne amintim, cu o manifestare de protest la Timişoara, īn centrul căreia s-a aflat tot un om al bisericii, pastorul protestant Lįszló Tőkés.

          Noile elite post-comuniste, cel mai adesea īn criză de legitimitate, nu au ratat nici o ocazie pentru a-şi alia sau chiar subordona bisericile, īntre care, īndeosebi cele majoritare, au recidivat adesea īn servirea intereselor politice, īn schimbul unor poziţii de forţă, exclusivităţi şi privilegii, de natură inclusiv materială. Aşa se face că, īn mod paradoxal, īn unele din statele post-comuniste, īntre care şi Romānia, deşi căderea totalitarismului a fost un moment astral, cīnd cultele ar fi putut să se emancipeze de sub tutela statului, ele au preferat să continue colaborarea cu statul pe care, pe măsură ce-şi redobīndeau credibilitatea publică, l-au servit, pentru a-l folosi apoi īn interesul propriu. Unul din instrumentele acestei capturări a statului, care a condus de fapt la sacrificarea a două valori esenţiale ale lumii libere şi democratice, pe de o parte autonomia bisericii şi pe de altă parte laicitatea statului – Romānia fiind una din ţările care ilustrează cel mai eclatant această ambivalenţă –, a fost tocmai acapararea sistemului public de īnvăţămīnt de către cultele religioase, īn cazul nostru, preponderent de către Biserica Ortodoxă Romānă.

          Numeric şi istoric cea mai influentă īn Romānia, Biserica Ortodoxă Romānă a stat īn primele zile de după Revoluţia din decembrie 1989 sub semnul contestării. Percepută ca prea apropiată, uneori direct aservită regimului comunist prin ierarhii săi, īn sīnul BOR s-a īncercat o reformă din interior printr-un grup de reflecţie pentru īnnoirea bisericii, din care făceau parte preoţi care, după restaurarea īn forţă a Patriarhului Teoctist, aveau să fie neutralizaţi şi eliminaţi din eşaloanele superioare, iar ca pedeapsă pentru a fi complotat la reforma BOR, s-au văzut printre primii extrădaţi pe lista de foşti colaboratori ai Securităţii, fiind astfel definitiv compromişi. Printre puţinele īnalte feţe bisericeşti ortodoxe care au dobīndit după 1989 o recunoaştere largă a onorabilităţii se află şi Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu, care şi-a recunoscut public, īncă īn 1990, colaborarea cu Securitatea şi a iniţiat o reconciliere la nivel regional cu Biserica Greco-Catolică, căreia i-a restituit mare parte din lăcaşurile de cult confiscate de regimul comunist şi atribuite Bisericii Ortodoxe.

          Dincolo de erorile sau trădările īnalţilor ierarhi, Biserica a ajuns să devină şi să rămīnă, după 1989, entitatea cu cel mai īnalt grad de īncredere publică, sondajele plasīnd-o īn mod constant la nivele de peste 80 % din īncredere (1999 – 88%, 2000 – 85%, 2001 – 89%)2.
          Ca urmare, orice gest, iniţiativă sau atitudine a bisericii influenţează puternic viaţa publică din Romānia, chiar dacă Constituţia Romāniei de după 1989 nu a consacrat de jure un rol privilegiat al Bisericii Ortodoxe īn raporturile cu statul şi nu i-a conferit titlul de biserică naţională. Dacă gradul de religiozitate al romānilor (cca. 40 % frecventează biserica), nu atinge nici pe departe gradul de īncredere īn biserică, aceasta din urmă a influenţat şi influenţează totuşi decisiv toate pīrghiile puterii. Nu există om politic romān, partid sau instituţie publică care să nu cultive relaţii speciale cu BOR, dīndu-i acesteia puteri discreţionare şi oculte asupra vieţii publice. Nu īntīmplător, īntr-o emisiune recentă de televiziune, prilejuită de īntronizarea noului patriarh al Romāniei, un avizat comentator de subiecte religioase, el īnsuşi preot ortodox şi redactor la cotidianul Evenimentul Zilei, declara fără ocolişuri că BOR este „cea mai puternică instituţie din Romānia”.

          Īntr-un studiu consacrat extremismului romānesc3, Gabriel Andreescu aduce o serie de argumente temeinice īn sprijinul ipotezei că BOR favorizează īn sīnul său şi manifestă īn acţiunile sale idei şi atitudini extremiste. Andreescu citează publicaţii „de atitudine creştin-ortodoxă” care apar sub patronajul ierarhilor BOR şi abundă de elemente de doctrină fundamentalistă; enumeră acţiunile violente tutelate de clerul ortodox īndreptate īmpotriva credincioşilor greco-catolici, a baptiştilor, evangheliştilor, adventiştilor şi Martorilor lui Iehova; atrage atenţia asupra supunerii clasei politice, contestării statului de drept, legăturilor istorice cu legionarismul, obţinerii de finanţări continue şi netransparente din partea guvernului şi a autorităţilor locale.

          Critici severe la adresa limitării libertăţii religioase īn Romānia şi atitudinilor intolerante sprijinite de BOR īmpotriva altor culte sīnt prezentate pe larg şi īn rapoartele anuale ale Departamentului de Stat al SUA4.
           
          Celelalte 17 culte recunoscute5 oficial īn Romānia, minoritare numeric, au adoptat la īnceputul tranziţiei o atitudine de rezistenţă faţă de dominaţia BOR. Oponentul principal a fost Biserica Romānă Unită cu Roma -Greco-Catolică, care şi-a tematizat opoziţia pe fondul refuzului BOR de a retroceda bunurile confiscate de statul comunist prin Decretul nr. 358 din 2 decembrie1948 şi atribuite BOR. A existat totodată o rezistenţă mai mult sau mai puţin explicită a cultelor la aspiraţia BOR de a dobīndi īn Constituţie şi īn Legea Cultelor poziţia de biserică naţională, ceea ce ar fi consacrat de jure situaţia de fapt a acestui cult īn Romānia. Pe măsură ce a devenit tot mai evident că BOR nu poate obţine recunoaşterea de jure a statutului său privilegiat, dar continuă să-l deţină de facto, bisericile minoritare s-au aliniat īn multe privinţe politicii BOR, care a devenit un fel de navă - amiral īn relaţiile cu statul. Acest aspect este important pentru a īnţelege īn cele ce urmează oportunismul unor culte minoritare care preferă să īnchidă ochii īn faţa marilor privilegii ale BOR pentru a-şi păstra şi perpetua, la rīndul lor, micile privilegii.

          Recent, preşedintele Romāniei a surprins prin gesturi simbolice oarecum ieşite din comun chiar şi pentru Romānia, cu atīt mai mult īn Europa, sărutīnd īn public, īn două rīnduri, mīna patriarhului BOR: la ceremonia din parlament de investire a sa ca preşedinte, mai apoi la īntronizarea noului patriarh, īn cadrul ceremoniei festive (30 septembrie 2007), ceea ce semnifică vasalitatea statului faţă de puterea religioasă şi subliniază fără echivoc statutul privilegiat al BOR faţă de celelalte culte. Gestul de a săruta mīna patriarhului ortodox după intrarea Romāniei īn UE confirmă supoziţia că relaţia dintre biserică şi stat va fi favorizată īn faţa angajamentelor şi valorilor occidentale şi transmite mesajul că, alături de Grecia, dar spre deosebire de Bulgaria, Romānia aspiră la statutul de excepţie īn sīnul statelor europene majoritar ortodoxe, īntreţinīnd o confuzie voită īn privinţa caracterului secular al statului şi favorizīnd funcţionarea unui anume grad de teocratism. Societatea civilă6 care protestează īmpotriva acestei stări de lucruri este limitată numeric, avīnd īn vedere riscurile majore ale deconspirării relaţiei oculte dintre statul romān şi Biserica Ortodoxă. Elita intelectuală influentă care dă tonul atitudinii publice faţă de BOR relativizează acest aspect, īntreţinīnd ideea unor concesii necesare faţă de tradiţia romānească şi ortodoxă şi etichetīndu-i pe cei care denunţă discriminarea ca tot atītea īntruchipări ale „omului recent”. Că discriminarea şi intoleranţa nu ar trebui să fie practicate de nici un creştin sau credincios adevărat, nu intră pe agenda tradiţionaliştilor.

         Īn această cheie complicată poate fi decodată situaţia actuală a educaţiei religioase īn şcolile publice, ea devenind de-a lungul anilor o anexă a Bisericii Ortodoxe Romāne, cu unele concesii insignifiante făcute altor culte. Unele din acestea, deşi minoritare şi persecutate permanent, īntr-o atmosferă de ostilitate mediatică şi administrativă, şi-au ridicat nu de puţine ori vocea īmpotriva discriminării la care sīnt supuse, nu īn ultimul rīnd prin Memorandumul credincioşilor greco-catolici7 sau a celor 43 de petiţii (īntre 2002-2007) adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de reprezentanţi ai Bisericii Greco-Catolice, ai cultului Martorii lui Iehova, ai Cultului Musulman, ai Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea, ai Adunării Spirituale Naţionale a Bahį’ilor şi ai organizaţiilor de drepturile omului.

sus

1.2. Motivaţia proiectului
          Proiectul Ligii Pro Europa intitulat „Promovarea interesului superior al copilului īn educaţia religioasă. Monitorizarea educaţiei religioase īn şcolile publice din Romānia” a fost motivat de faptul că educaţia religioasă din şcolile publice, aşa cum se prezintă astăzi, este afectată de tendinţe şi practici care merg īn sens invers drepturilor copilului, lezīnd demnitatea, protecţia īmpotriva abuzurilor, nediscriminarea, libertatea de conştiinţă, inclusiv respectul pentru opţiunile acestora. Aceste practici pot genera segregare şi sentimente de respingere faţă de copiii care provin din familii neortodoxe sau nereligioase. Aşa cum se prezintă astăzi, educaţia religioasă este confesională prin conţinut, dogmatică prin doctrină şi implică practicarea īn şcoală a ritualurilor religioase. Practic, orele de religie sīnt utilizate pentru catehizare şi, nu de puţine ori, pentru īndoctrinare.

          Influenţa cultelor a crescut gradual īn īnvăţămīntul public, odată cu introducerea studiului religiei la toate nivelele, īn toate unităţile şcolare din Romānia şi cu susţinerea tacită de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a statutului ambiguu – facultativ, opţional sau obligatoriu – al disciplinei religie. Lipsa de cadre de la īnceputul anilor ‘90 a făcut ca predarea religiei, după model confesional, să fie asigurată īn proporţie covīrşitoare de preoţi. Prezenţa masivă a preoţilor īn şcoala publică, īn prima parte a deceniului zece, a antrenat adoptarea, pas cu pas, īn majoritatea şcolilor a simbolurilor şi ritualurilor religioase ca parte integrantă şi „firească” a vieţii şcolare. Preponderenţa numerică şi influenţa BOR a făcut ca, practic ,sistemul şcolar public să fie dominat de simbolurile şi ritualurile acestui cult, care, juridic, nu deţine īn statul romān un statut privilegiat, dar de facto a dobīndit unul loc proeminent īn şcoala publică. Acelaşi fenomen este observabil īntr-o oarecare măsură īn regiunile unde alte culte sīnt dominante (Harghita şi Covasna, majoritar romano-catolice, protestante sau unitariene), care au profitat la rīndul lor de breşa produsă de cultul majoritar īn sistemul public şi şi-au impus, după model ortodox, dominaţia simbolică īn şcoli, contribuind la abolirea caracterului laic al şcolilor finanţate din fonduri publice. La aceste fenomene s-a adăugat ambiguitatea legislaţiei privind īnfiinţarea liceelor confesionale, al căror statut rămīne imprecis şi rezultă adesea din sistemul de aranjamente şi raportul de forţe dintre culte şi inspectoratele şcolare, fiind īn acelaşi timp dependent de retrocedările de clădiri către cultele religioase. Avīnd īn vedere diversitatea religioasă a Romāniei, deşi şcolile reunesc elevi ce-şi declară apartenenţa la diferite culte religioase, lipsa cadrelor care să predea religii minoritare a făcut ca, de la bun īnceput, principiul şanselor egale să nu poată fi garantat „din raţiuni practice”. Chiar Legea īnvăţāmīntului conţine prevererea cinică conform căreia cei care nu pot primi notă la religie īn şcoală o pot aduce de la cultul lor!
        Pe parcurs, preocuparea inspectoratelor şi a direcţiunilor de şcoli pentru respectarea principiului şanselor egale s-a diminuat aproape complet, impunīndu-se o politică de laissez-faire, o politică a faptului īmplinit, īntărită de luări de poziţie complet eronate şi partizane ale MEC8. Elevii aparţinīnd cultelor minoritare au devenit fie „auditoriu captiv” la orele de religie ortodoxă, fie au fost expediaţi, īn numele unei „flexibilităţi” greşit īnţelese, la orele de religie organizate de cultele lor la lăcaşurile de cult respective, fără a beneficia de sprijin de stat, ceea ce pune respectivele culte īntr-o situaţie de evidentă inferioritate. Există şi comunităţi religioase care, ca o expresie a mefienţei legitime faţă de sistemul actual de privilegiere a cultului ortodox sau ca urmare a convingerii că separaţia dintre stat şi biserică este opţiunea valabilă, preferă să ofere educaţie religioasă exclusiv īn cadrul comunităţilor religioase, la sediul aşezămintelor de cult respective.

          Prin imposibilitatea de a asigura tuturor elevilor accesul egal şi condiţii egale de studiere a religiei proprii, s-a deschis īn sistemul actual de educaţie publică din Romānia calea discriminării directe, indirecte şi structurale a minorităţilor religioase sau a persoanelor care nu doresc să fie afiliate nici unui cult religios. Fenomenul discriminării este larg răspīndit şi dovedeşte cīt de pripită a fost decizia de a introduce studierea religiei, pe baze confesionale, īn īnvăţămīntul public din Romānia. Decizia a fost pur politică, nesocotind interesul superior al copilului şi datoria statului de a sigura egalitatea de şanse şi īn acest domeniu. Īnainte de a evalua dacă sistemul este pregătit pentru această provocare şi a analiza riscurile unei asemenea decizii, şcoala romānească s-a grăbit, la presiunea politicienilor, să satisfacă interesele partizane ale, īn primul rīnd, Bisericii Ortodoxe.

         Argumentul principal şi predilect vehiculat care a condus la introducerea studiului religiei īn şcoli – aşa cum reiese din studiile īntreprinse de Liga Pro Europa, din chestionarele, dezbaterile şi interviurile realizate īn cadrul proiectului – este acela al reparaţiei istorice după 50 de ani de ateism de stat, cīnd cultele religioase s-au aflat īn situaţia de a nu putea practica liber şi de a pierde masiv enoriaşi, iar valorile predicate de religie – toleranţa, bunătatea, devotamentul, iubirea aproapelui, solidaritatea – au cunoscut un regres īngrijorător īn societatea romānească.
          Se poate observa de la bun īnceput că argumentul principal pentru introducerea religiei īn şcoli este exterior sistemului de īnvăţămīnt, fiind promovat īn primul rīnd ca un interes al cultelor de a corecta o lacună din societate. Dacă sistemul de educaţie publică nu poate şi nu trebuie să servească interesul particular al cultelor, īn schimb este necesar ca acesta să participe la servirea interesului public şi al idealului de formare şi educare a personalităţii autonome, creative şi responsabile a tinerei generaţii.
        Īntrebarea fundamentală, la care īncercăm să dăm răspuns īn cadrul prezentului studiu este dacă şi īn ce măsură predarea religiei īn şcolile publice, aşa cum se petrece astăzi īn sistemul de īnvăţămīnt din Romānia, serveşte interesul public şi promovarea idealului educaţional al Romāniei europene, dacă serveşte, īnainte de orice, interesul superior al copilului.
      Adepţii şi susţinătorii actualului sistem, declară că studiul religiei īn şcoli, chiar păstrīndu-şi caracterul confesional, este un important vehicul pentru educaţia īn spiritul toleranţei, acceptării şi respectării pluralismului religios. Din chestionarele aplicate de Liga Pro Europa reiese īntr-adevăr că majoritatea covīrşitoare (69,9%) a elevilor respondenţi dobīndesc cunoştinţe despre religia lor şi despre religie īn general īn sistemul de īnvăţămīnt public.
          Īnsă, o multitudine de cazuri din teren, īnregistrate de-a lungul anilor de Liga Pro Europa, de la predicile ţinute la orele de religie, la practica deschiderii anului şcolar de către preoţi, la politica de cadre, neasigurarea accesului egal, discriminarea, conţinutul unor manuale – demonstrează faptul īngrijorător că, dimpotrivă, īn multe cazuri, educaţia religioasă, aşa cum se petrece azi īn şcolile publice din Romānia, nu serveşte īn primul rīnd interesul superior al copilului şi nu respectă principiul şanselor egale, ci mai degrabă interesele partizane ale diferitelor culte, īn principal ale Bisericii Ortodoxe majoritare. Prezenţa īn şcoli a simbolisticii şi ritualurilor bisericeşti, construirea de capele şi bisericuţe īn incinta şcolilor, īntr-o proporţie covīrşitoare reprezentīnd cultul ortodox, conduce la excluziune pentru cultele nereprezentate şi devine un factor de legitimare instituţională a Bisericii Ortodoxe, dominantă īn entităţile şcolare. Astfel, de la vīrsta tīnără, elevilor ortodocşi li se inoculează convingerea superiorităţii şi legitimităţii oficiale exclusive a cultului lor şi a faptului că celelalte culte sīnt tolerate sau de rangul doi, simbolistica, ritualurile şi valorile lor fiind excluse din mainstream-ul instituţional.

          Īncă de la introducerea religiei īn şcoli, Liga Pro Europa a primit de la cultele religioase minoritare, de la părinţii unor elevi cărora li se impusese participarea la ore de religie alta decīt confesiunea lor, sau de la părinţi care nu doreau ca fiii/fiicele lor să participe la ore de educaţie religioasă, sesizări privind caracterul confuz al legislaţiei, practica contradictorie a unităţilor de īnvăţămīnt dominată de arbitrariul deciziei unor directori, cel mai adesea obedienţi cultului dominant, subordonarea interesului superior al copilului unor interese partizane ale cultelor, afectarea caracterului secular şi laic al şcolii publice. Nu mai puţin, unii părinţi au susţinut că informarea lor privind alternativele educaţionale de către unităţile de īnvăţămīnt este deficitară, iar obiectul „religie” este īn realitate obligatoriu, fiind prezentat īn cele mai multe şcoli ca un opţional prestabilit.
S-au īnregistrat plīngeri privind accesul la educaţie religioasă al cultelor minoritare, discriminări īn privinţa selecţiei cadrelor, configurării catedrelor, titularizării pe posturi. BOR este de departe favorizată īn competiţia cu alte culte īn privinţa ocupării funcţiei de inspector de religie, aproape toţi inspectorii de religie la nivelul ţării fiind de confesiune ortodoxă.

       S-au īnregistrat şi plīngeri ale unor absolvenţi de studii universitare de teologie cărora cultele nu le-au dat acordul pentru predarea religiei, acest acord avīnd prioritate asupra unei diplome universitare recunoscute de statul romān.
          Īn fine, părinţi şi elevi deopotrivă s-au plīns despre conţinutul educaţiei religioase pe care au definit-o ca fiind īn multe cazuri opusă spiritului ecumenic, bazată pe īndoctrinare şi catehizare, predīnd cunoştinte modeste, adesea distorsionate, despre marile religii ale lumii sau religiile din Romānia.
          Este evident că, după o experimentare de aproape două decenii a educaţiei religioase confesionale īn şcolile romāneşti, un bilanţ este necesar. Este surprinzător că MEC īnsuşi sau alte organisme şi instituţii de stat nu au fost interesate să īntreprindă o astfel de evaluare, īn ciuda numeroaselor semnale ale organizaţiilor internaţionale, ale societăţii civile, ale presei, atrăgīnd atenţia că  educaţia religioasă īn şcoli nu corespunde valorilor societăţii noastre.
Prezentul raport şi-a propus să fie o contribuţie la identificarea şi elucidarea problemelor cu care se confruntă īn prezent educaţia religioasă īn şcoli şi să sprijine, prin concluziile şi recomandările sale, reforma studiului religiei īn şcoli, o reformă urgentă şi necesară īn care Ministerului Educaţiei īi revine rolul de protagonist.

sus

1.3. Scopul şi obiectivele

          Scopul proiectului Promovarea interesului superior al copilului īn educaţia religioasă. Monitorizarea educaţiei religioase īn şcolile publice din Romānia”, desfăşurat de Liga Pro Europa, este de a monitoriza şi evalua situaţia actuală a educaţiei religioase īn şcolile de stat, de a elabora, īn urma consultării cu profesorii, elevii, părinţii, experţii şi instituţiile relevante, precum şi a studierii modelelor din alte state democratice, a unui set de concluzii şi recomandări, care să permită reforma predării religiei īn şcoli, prin adoptarea de politici publice şi măsuri specifice īn conformitate cu interesul superior al copilului, respectarea drepturilor copilului şi a principiilor şanselor egale şi non-discriminării. Rezultatele proiectului vor fi puse la dispoziţia Guvernului, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerului Culturii şi Cultelor, comisiilor parlamentare de resort şi a tuturor instituţiilor implicate īn elaborarea şi implementarea politicilor publice īn domeniul educaţiei.
          Acest proiect inovativ este, după ştiinţa noastră, una din primele evaluări ample ale situaţiei actuale a predării religiei īn şcolile publice din Romānia, la mai bine de un deceniu şi jumătate de la introducerea materiei „Religie” īn programa de īnvăţămīnt, adaugīndu-se eforturilor altor organizaţii neguvernamentale, īndeosebi Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă.9
Īn cadrul proiectului, s-a acordat o importanţă deosebită evaluării opiniei elevilor şi cadrelor didactice privind educaţia religioasă īn şcoli. Īn acest scop, s-au aplicat chestionare elevilor şi cadrelor didactice din unele localităţi urbane şi rurale situate pe raza judeţelor Iaşi, Buzău, Tulcea, Dolj, Timiş, Cluj, Satu Mare, Harghita şi municipiul Bucureşti.
        La īncheierea acţiunii de aplicare a chestionarelor, situaţia educaţiei religioase din şcolile publice a fost dezbătută cu participarea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor, inspectoratelor şcolare, reprezentanţilor cultelor şi ONG-urilor preocupate de această tematică īn cadrul unor īntīlniri la nivel local şi naţional.
          Obiective: Concluziile evaluării chestionarelor şi a dezbaterilor au fost utilizate de echipa de proiect pentru elaborarea raportului final. Acesta cuprinde o analiză a modului cum se predă religia (statutul disciplinei religie, statutul cadrelor didactice, conţinutul manualelor, ritualuri, evenimente şi simboluri religioase īn şcoli) şi conţine totodată recomandări privind armonizarea educaţiei religioase īn şcolile publice cu drepturile şi interesul superior al copilului, respectīnd principiul egalităţii de şanse.

sus

1.4. Etapele proiectului

Proiectul s-a desfăşurat īn perioada 1 septembrie 2006 - 15 noiembrie 2007 şi a cuprins următoarele etape şi activităţi :
• Aplicarea de chestionare īn şcoli şi evaluarea sociologică a rezultatelor. Īn perioada octombrie-decembrie 2006 au fost aplicate un număr de 3750 de chestionare
• Organizarea, īn judeţele unde s-au aplicat chestionarele, a unor dezbateri cu participarea cadrelor didactice, elevilor, părinţilor, reprezentanţilor cultelor religioase, organizaţiilor de drepturile omului şi minorităţilor, mediilor academice. Īntīlnirile au avut loc īn perioada ianuarie-mai 2007.
• Organizarea unei consfătuiri la nivel naţional cu invitarea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ai comisiilor parlamentare de īnvăţămīnt, ai institutelor educaţiei, mediilor universitare, cultelor religioase, organizaţiilor de drepturile omului şi minorităţilor, pentru dezbaterea rezultatelor preliminare ale monitorizării, Bucureşti, iunie 2007.
• Organizarea unui seminar cu experţi din medii academice şi organizaţii de drepturile omului pentru ameliorarea deficienţelor educaţiei religioase, Ilieni, iulie 2007.
• Elaborarea raportului privind educaţia religioasă īn şcolile publice din Romānia, incluzīnd o prezentare a practicilor din alte state, elaborarea concluziilor şi recomandărilor pentru reforma educaţiei religioase īn şcoli, august-noiembrie 2007
• Diseminarea rezultatelor, dezbateri publice – decembrie 2007
Īn paralel cu elaborarea raportului final şi ca o publicaţie complementară, s-au publicat īn revista Altera nr. 32/2007 o serie de articole despre educaţia religioasă şi prezenţa religiei īn spaţiul public īn alte state, precum şi documente referitoare la libertatea religioasă.10

sus


1.5. Metodologia cercetării educaţiei religioase īn şcolile publice din Romānia
Metodologia cercetării educaţiei religioase īn şcolile publice din Romānia a cuprins următoarele faze:

Cercetarea teoretică a educaţiei religioase
      Partea teoretică a cercetării a cuprins o trecere īn revistă a legislaţiei interne privind educaţia (legea īnvăţămīntului, legea cultelor etc.), cīt şi a documentelor internaţionale de protecţie a drepturilor omului īn general şi a drepturilor copilului īn special. Au fost analizate īn acelaşi timp rapoartele privind libertatea religioasă ale Departamentului de Stat al SUA, rapoartele de ţară ale Comisiei UE şi rapoartele OSCE etc. O altă temă abordată a fost analiza rapoartelor şi evaluărilor din domeniul educaţiei religioase īn şcolile publice din Romānia după 1989. Īn acest demers era de interes major relaţia stat-biserică, mai exact modalitatea de pătrundere a cultelor religioase īn cadrul sistemului public de īnvăţămīnt, politica paşilor mărunţi de la iniţiere la catehizare şi statutul acestui tip de educaţie. Au fost valorificate acele studii care, pe parcursul anilor, au analizat relaţia dintre Biserica Ortodoxă Romānă şi celelalte culte, precum şi dintre biserică şi stat īn perioada post-comunistă. De asemenea, s-a realizat şi o cercetare a predării obiectului religie īn unele state din Europa şi īn Statele Unite ale Americii pentru a avea un termen de comparaţie cu politicile publice din Romānia īn domeniul educaţiei.
Cercetarea sociologică a educaţiei religioase īn şcoli
          Īn vederea aplicării chestionarelor īn şcolile publice atīt la elevi, cīt şi la profesori, Liga Pro Europa a solicitat prin adresa nr.1058/28.05.2006 avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. MEC prin avizul nr. 33444/31.05.2006 şi-a dat acordul cu privire la desfăşurarea cercetării īn cadrul şcolilor din sistemul public de īnvăţămīnt.
Au fost elaborate două seturi de chestionare11, unul pentru a fi completat de elevii de curs gimnazial şi de liceu, iar celălalt pentru cadrele didactice care predau religia şi cadrele didactice de altă specialitate. Completarea chestionarelor a fost facultativă, īn consecinţă numărul de chestionare completate este inferior numărului de chestionare distribuite. Ambele seturi de chestionare au fost traduse şi īn limba maghiară pentru zona Transilvaniei unde a fost monitorizată predarea religiei şi īn şcolile de limbă maghiară. Chestionarele dedicate elevilor au fost testate pe un grup de control, alcătuit din liceeni şi studenţi tārgumureşeni, aparţinīnd etniilor romānă şi maghiară. Īn urma evaluării chestionarelor completate de grupul de control, chestionarele pentru elevi au suferit unele modificări menite să le amelioreze.
Eşantionarea s-a realizat la nivel naţional pornind de la cifrele de şcolarizare la īnvăţămīntul gimnazial şi liceal din Hotărīrea Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 87 din 10 februarie 2005. Cifrele de şcolarizare aprobate erau de 1.010.000 elevi la īnvăţămīntul gimnazial şi 175.000 + 5.000 + 25.000 elevi la īnvăţămīntul liceal.12
Aceste cifre, precum şi proporţiile dintre urban şi rural au stat la baza repartiţiei pe cote legate. Metoda de eşantionare aleasă este una simplă nealeatoare. Chestionarele urmau să fie completate la nivelul fiecărui judeţ selectat după cum urmează :

Gimnaziu
LiceuTotal
UrbanRuralUrbanRural
Profesori2619181275 profesori
Clase de elevi
(20-25 elevi  īntr-o clasă)
4 clase3 clase4 clase1 clasă12 clase

       Īn cadrul proiectului, Liga Pro Europa a coordonat aplicarea de chestionare īn toate provinciile istorice ale Romāniei – Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania –, īntr-un număr de 8 judeţe şi municipiul Bucureşti. Chestionarele au fost distribuite īn 53 unităţi şcolare (37 urbane, 16 rurale)13 din 23 localităţi14. Numărul total de chestionare distribuite a fost de 3750, din care 3000 chestionare pentru elevi şi 750 chestionare pentru cadrele didactice. Au fost completate şi returnate īn total 3166 chestionare (84,42% din cele distribuite), dintre care completate de elevi 2770 chestionare (92,33%) şi completate de cadrele didactice 396 chestionare (52,8%).

         S-a recomandat monitorilor locali care au aplicat chestionarele ca la o unitate şcolară, īn măsura posibilului, să se aleagă ani de studiu diferiţi (clasa a VII-a, a VIII-a, a IX-a, a X-a etc.), şi nu clase paralele, iar chestionarele au fost aplicate, īn funcţie de aprobările obţinute, īn şcoli diferite. Acolo unde există licee confesionale sau ale minorităţilor, s-au aplicat chestionare şi īn astfel de unităţi de īnvăţămīnt.
       Aplicarea teritorială a chestionarelor s-a făcut cu o uşoară preponderenţă īn Transilvania, ţinīnd cont de structura demografică a judeţelor Harghita şi Covasna, unde populaţia maghiară, īn principal protestantă, catolică sau unitariană constituie majoritatea, dar şi pentru că această provincie istorică dispune de un grad ridicat de diversitate religioasă, permiţīnd evaluarea substanţială a respectării principiilor non-discriminării şi egalităţii de şanse, a protecţiei minorităţilor religioase.
     Pentru aplicarea chestionarelor au fost selectaţi 10 monitori locali, studenţi sau cadre didactice, ale căror rapoarte de monitorizare au fost valorificate īn raportul final.

sus

Analiza manualelor de religie
          Analiza de conţinut a manualelor a evaluat un număr de 32 de manuale şi 1 caiet de lucru pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, dintre care pentru ciclul primar 17, pentru ciclul gimnazial 5, iar pentru liceu 11. Structura pe confesiuni a oglindit īn mare măsura proporţia cultelor la ultimul recensămīnt, fiind analizate manualele cultelor ortodox (17), romano-catolic, atīt īn limbile romānă cīt şi maghiară (7), protestant (2), greco-catolic (2), unitarian (1), alianţa evanghelică15, care cuprinde cultele penticostal, baptist şi creştin după Evanghelie (3).
Dezbateri, interviuri, consultări
Dezbateri locale. Īn cadrul proiectului s-au desfăşurat şapte īntīlniri locale la Cluj, Iaşi, Miercurea-Ciuc, Buzău, Tulcea, Timişoara şi Craiova menite să evalueze educaţia religioasă īn şcolile din judeţele unde fuseseră aplicate chestionare şi să ofere autorilor proiectului posibilitatea unui dialog direct cu profesori de religie, reprezentanţi ai cultelor, inspectori şcolari şi elevi. Formatul īntīlnirilor locale a fost acela al unor mese rotunde, la care reprezentanţii LPE au prezentat proiectul, scopul şi obiectivele, precum şi rezultatele (parţiale sau finale) ale aplicării chestionarelor īn judeţele selectate, iar participanţii au exprimat opinii, observaţii şi recomandări.
Dezbaterea la nivel naţional a avut loc la 20 iunie 2007 la Bucureşti. La această īntīlnire echipa de proiect a prezentat concluziile prealabile ale prelucrării chestionarelor, precum şi aspecte legate de curriculă, manuale, simboluri şi practici religioase īn şcolile publice. S-au formulat de către participanţi, după caz, puncte de vedere ale unor instituţii implicate īn elaborarea de politici publice īn domeniul īnvăţămīntului sau recomandări pentru reforma predării educaţiei religioase, precum şi argumente īn favoarea păstrării sistemului actual.
          Rezultatele preliminare ale chestionarelor şi īntīlnirilor locale au fost evaluate cu un grup de control īn cadrul Universităţii de Vară Transilvania (Ilieni, 23 iulie 2007), ocazie pentru a discuta atīt rezultatele analizei chestionarelor, cīt şi percepţia publică a cercetării.
Interviuri. Tematica abordată de proiect a fost aprofundată īn cadrul unor interviuri cu profesori de religie din Tārgu-Mureş şi Timişoara, reprezentanţi ai unor culte religioase din Oradea, Iaşi, Tulcea, părinţi şi elevi din Tārgu-Mureş. Detalii privind educaţia religioasă īn şcoli au fost abordate īn cadrul īntrevederii cu secretarul de stat responsabil pentru coordonarea īnvăţămīntului preuniversitar īn cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Svetlana Preoteasa. Studiul a valorificat şi acele observaţii, recomandări, sesizări primite de-a lungul anilor la Biroul pentru Drepturile Omului al Ligii Pro Europa sau adresate echipei de proiect īn perioada desfăşurării proiectului.
Consultări. Pe īntreaga perioadă a proiectului, autorii au avut consultări cu experţi din Romānia īn domeniul libertăţii religioase din cadrul Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă şi cu experţi din Polonia şi Marea Britanie pentru studiul comparativ al educaţiei religioase din şcolile publice. Au fost consultate site-uri religioase din Romānia, ca şi site-uri dedicate libertăţii religioase īn SUA.
Reflectarea īn mass media a proiectului. A fost monitorizată reflectarea īn presă a proiectului desfăşurat de Liga Pro Europa, alături de dezbaterea publică privind prezenţa simbolurilor religioase īn şcoli. Au fost studiate sesizările īnaintate de cultele religioase, asociaţiile neguvernamentale sau persoane private Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării īn care se semnalează cazuri de discriminare religioasă.

sus

1.6. Echipa proiectului şi colaboratorii
          Titularul proiectului este Liga Pro Europa (LPE), „asociaţie cultural-civică şi de drepturile omului, independentă, neguvernamentală, nepartizană şi non-profit, care doreşte să contribuie prin toate mijloacele legale la integrarea Romāniei īn Europa şi la promovarea valorilor europene īn Romānia, a principiilor conţinute īn Platforma sa din 30 decembrie 1989, consolidarea societăţii civile, a democraţiei şi pluralismului, la respectarea demnităţii umane şi a drepturilor universale ale omului, la eliminarea tuturor formelor de discriminare etnică, lingvistică, culturală, religioasă sau sexuală, la stimularea dialogului social īn scopul dezamorsării situaţiilor de tensiune sau conflict izvorīte din necunoaştere, prejudecăţi sau interese egoiste.” (Statutul LPE, art.3 şi 4) Publicaţia teoretică a LPE, revista Altera publică permanent īncepīnd din anul 1995, mai ales īn cadrul rubricii Ecumenica, articole şi studii referitoare la relaţiile interconfesionale, modelele europene ale acestora, analize şi studii de istorie a religiilor din Transilvania sau din lume, concentrīndu-se mai ales pe aspectele dialogului interconfesional.
Echipa care a desfăşurat cercetarea şi a elaborat raportul a fost coordonată de Smaranda Enache, co-preşedinta Ligii Pro Europa şi a fost formată din Liviu Andreescu, doctor īn ştiinţe politice, Laura Ardelean, sociolog, master īn comportament colectiv,  Emil Moise, profesor de filozofie, doctorand la SNSPA, Judit-Andrea Kacsó, jurist, Remus Cernea activist pentru drepturile omului şi Elek Szokoly, publicist.
Au colaborat monitorii locali: Emil Moise (Buzău), Daniela Loredana Bălteanu (Bucureşti), Maria Kovįcs (Cluj), Mirela Băloi (Craiova), Zoltįn Salló (Miercurea Ciuc), Andra Dobrea (Iaşi), Georgeta Buzįs (Odorheiu Secuiesc), Bogdan Stana (Satu Mare), Liliana Ciobotea (Timişoara), Andrei Luchici (Tulcea).

sus