Cuvînt înainte

Paginile care urmează reflectă în puţine cuvinte o activitate vastă desfăşurată în 2001de Liga Pro Europa, prin organizaţiile sale din Transilvania, în slujba valorilor care i-au conferit o certă unicitate, invidiată, dar şi de neinvidiat.
Invidiată, pentru că Liga Pro Europa este una din puţinele insule de societate civilă care a izbutit să fie flexibilă fără să renunţe la principii, să fie respectată, în ciuda atacurilor constante la care a fost supusă în cei 12 ani de existenţă, să fie previzibilă şi stabilă, fără a fi incremenită în proiect. De neinvidiat, pentru că ideile sale, principiile şi valorile pe care le susţine cer sacrificii şi nu aduc răsplată imediată celor care le servesc. Liga Pro Europa este o comunitate a curajului şi angajamentului civic. Exerciţiul perpetuu de a fi de partea raţiunii, binelui şi echilibrului nu i-au adus întotdeauna recunoaşterea  pe care o merită. Independenţa şi nealinierea sînt de asemenea trăsături care fac din Liga Pro Europa o asociaţie singulară.
 Anul 2001 nu a făcut decît să adîncească o falie care există tradiţional în societatea românească: aceea dintre discursul public şi realitate. Chiar dacă anul 2001 a însemnat o mai mare apropiere de instituţiile europene, prin adoptarea mai multor capitole din acquis-ul comunitar, acelaşi an, pe care nu demult l-am încheiat, a marcat o creştere fără precedent a demagogiei proeuropene. În timp ce la nivelul guvernamental se alimentează un conformism europenist de vitrină, în profunzimea societăţii corupţia, sărăcia, subdezvoltarea, lipsa de cultură ating forme monstruoase. Legat la plămînii artificiali ai Uniunii Europene, organismul social românesc este muribund.
Cîteva raze de speranţă: chiar dacă majoritatea tinerilor doresc să emigreze, există destui care caută  să se poată devota cauzelor nobile. Dintre ei sînt studenţii cursurilor noastre, autentici agenţi ai europenizării.
Noi tabu-uri se prăbuşesc, responsabilitatea pentru democraţia locală, pentru dezvoltarea regională, pentru patrimoniu şi mediu răzbesc peste excesele autoritariste.
Privim spre anul 2002 în primul rînd cu emoţie. Va fi un an decisiv pentru noi, ca asociaţie, dar şi pentru noi, comunitatea mai largă. Lumea însăşi se află în faţa unor opţiuni cruciale, violenţa şi diviziunile se vor amplifica, făcînd încă mai dificilă eficienţa societăţii civile. Proiectul paneuropean riscă să atingă cote tot mai scăzute de susţinere populară, pe măsură ce birocraţia şi cinismul instituţional tind să umbrească idealul fondator al unui continent reconciliat cu istoria, bogat în diversitatea culturilor şi unit prin comunitatea de valori fundamentată de demnitatea umană.