::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::


 

altera 32

Editorial
Altera 32Prezent la ceremonia de deschidere a celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene de la Sibiu (4-9 septembrie 2007), prima găzduită de un stat majoritar ortodox, José Manuel Durăo Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a transmis un mesaj important, relevant pentru dezbaterea publică din Romānia privind separaţia dintre stat şi biserică, religia īn spaţiul public, rolul religiei īn arhitectura construcţiei europene: „Toate formele de exprimare a dimensiunii culturale şi spirituale a omului trebuie să poată să coexiste īn Europa. Toate imnurile de bucurie, fie ele sacre sau profane, trebuie să poată să răsune. (...) Religia este o dimensiune din ce īn ce mai importantă a multor societăţi şi o sursă importantă de valori pentru indivizi. Ea poate juca un rol capital promovīnd aprecierea altor culturi, religii şi moduri de viaţă pentru a contribui la stabilirea armoniei dintre ele.(...) Dialogul cu diferitele Biserici, comunităţi confesionale şi de convingeri, precum şi apărarea intransigentă a libertăţii de religie (ca şi a libertăţii de a nu avea o religie) īnseamnă recunoaşterea acestei diversităţi şi a acestui pluralism care constituie sufletul ideii noastre de Europa. (...) Europa este profund ataşată umanismului şi democraţiei pe care le-a „inventat”. Respectul diversităţii, deschiderea către celălalt şi toleranţa sīnt la fel de adīnc ancorate īn cultura europeană.”

Nu este pentru nimeni un secret că, după căderea comunismului, īn Romānia, ca de altfel īn toate statele post-totalitare a avut loc revirimentul spectaculos al influenţei bisericii īn viaţa publică. Căderea comunismului a semnificat un moment de justiţie pentru bisericile din Europa Centrală şi de Est, inclusiv pentru cultele religioase din Romānia, hărţuite, deposedate şi umilite, unele interzise de regimul comunist.

Īn Romānia, comunismul a īnsemnat īn mare parte şi un ateism militant de stat, ale cărui consecinţe sīnt cunoscute: scoaterea īn afara legii a Bisericii Greco-Catolice, confiscarea bunurilor sale, īntemniţarea a numeroşi ierarhi greco-catolici, catolici şi de alte confesiuni, infiltrarea cultelor religioase de către Securitate. Demolarea bisericilor, trădarea īnaltului cler, emigrarea preoţimii sau retragerea īn mănăstiri a oponenţilor colaboraţionismului cu regimul totalitar au īnsoţit şi istoria ultimilor cincizeci de ani ai Bisericii Ortodoxe Romāne.

Totuşi, noile elite post-comuniste, cel mai adesea īn criză de legitimitate, nu au ratat nici o ocazie pentru a-şi alia sau chiar subordona bisericile, īntre care, īndeosebi cele majoritare, au recidivat adesea īn servirea intereselor politice, īn schimbul unor poziţii de forţă, exclusivităţi şi privilegii, de natură inclusiv materială. Aşa se face că, īn mod paradoxal, īn unele din statele post-comuniste, īntre care şi Romānia, deşi căderea totalitarismului a fost un moment astral, cīnd cultele ar fi putut să se emancipeze de sub tutela statului, unele au preferat să continue colaborarea cu statul pe care, pe măsură ce-şi redobīndeau credibilitatea publică, l-au servit, pentru a-l folosi apoi īn interes propriu.
altera propune cititorilor săi o incursiune īn varietatea de răspunsuri posibile privind relaţia dintre stat şi biserică īn mai multe state ale lumii, cu accent pe domeniul educaţiei religioase. John M. Hull discută relaţia dintre teologia practică creştină şi educaţia religioasă dintr-o perspectivă contextuală, enumerīnd distincţiile dintre posibilele modele de predare a religiei īntr-o Europă pluralistă.

Blandine Chélini-Pont analizează procesul paradoxal al separării dintre stat şi biserică īn contextul istoric al unei relaţii strīnse dintre cele două entităţi. Separarea dintre stat şi biserică s-a stabilit īn Europa spre beneficiul neutralităţii confesionale a statului faţă de religie, neutralitate care, cel puţin teoretic, devine şi garanţia libertăţii religioase a cetăţenilor. Lavinia Stan şi Lucian Turcescu oferă o vedere de ansamblu asupra legislaţiei Romāniei post-comuniste privind educaţia religioasă īn şcolile publice, relevīnd o serie de aspecte critice ale manualelor şi tendinţa de a elimina teoria evoluţionistă din īnvăţămīnt, ca şi eforturile bisericii ortodoxe de a introduce simbolurile sale religioase īn şcoli şi universităţi deopotrivă. Liviu Andreescu, trecīnd īn revistă cīteva modele relevante, arată că opţiunea īn favoarea unui sistem non-denominaţional de educaţie religioasă are la bază o filozofie fundamental diferită de cea a educaţiei confesionale. Rolul orelor de religie devine acela de a prezenta elevilor diferite sisteme religioase īntr-un mod care să nu afecteze reprezentările şi īnţelegerea de sine a comunităţilor religioase respective. Se pune accentul mai puţin pe evaluarea sistemelor religioase şi mai mult pe īnţelegerea lor sau a īntrebărilor care se află īn spatele acestora (inclusiv a īntrebărilor comune), uneori acordīndu-se spaţiu paradigmelor non-teiste sau ateiste. Īntr-un studiu de caz bazat pe evaluarea a peste 3000 chestionare privind religia īn şcoli, aplicate de Liga Pro Europa īn cadrul proiectului „Monitorizarea educaţiei religioase īn şcolile publice”, Laura Ardelean analizează răspunsurile elevilor şi profesorilor, relevīnd diferenţele dintre regiunile istorice, dar īndeosebi răspunsurile critice şi uneori intolerante ale celor chestionaţi, materie de reflecţie pentru o viitoare reformă a predării religiei īn şcoli.
Īntr-o pledoarie pentru cunoaşterea rădăcinilor europene ale istoriei Transilvaniei, inclusiv a celei confesionale, Paul Philippi reiterează o temă predilectă a cercetărilor sale, subliniind că Transilvania este o precursoare a construcţiei europene, unele din dimensiunile sale de autonomie şi federalism regăsindu-se īn arhitectura de azi a Europei.
altera recomandă atenţiei celor interesaţi şi un corpus de documente, de la legea cultelor şi opiniile critice care au īnsoţit adoptarea sa – ignorate aproape īn totalitate de legiutor cu ocazia adoptării versiunii finale -, la o recentă Rezoluţie a Consiliului Europei privind pericolul favorizării teoriei creaţionismului īn detrimentul evoluţionismului īn sistemul de īnvăţămīnt actual. altera redă integral Raportul Departamentului de Stat al SUA privind limitarea libertăţii religioase īn Romānia.
Prin acest număr altera doreşte să contribuie la tematizarea nuanţată şi corectă a prezenţei religiei īn spaţiul public romānesc şi scoaterea dezbaterii de sub imperiul emoţiilor, iraţionalităţii şi a confrontaţionismului steril.