::  Misiune :: Istoric :: Statut :: Membrii :: Structura :: Rapoarte anuale ::  Donaţii :: 2% ::  Comunicate :: Contact ::


 
altera 19 • Editorial
 

Editorial
 
REGIONALIZARE ĪN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST
Simina Tănăsescu: Regionalizare īn Romānia şi implicaţiile sale la nivelul cadrului legislativ
Grzegorz Gorzelak: Descentralizarea organizării teritoriale a statului polonez
Gyula Horvįth: Premisele regionalizării īn Ungaria
Duško Radosavljevič: Autonomia Voivodinei – provocări şi perspective
Aleko Djildjov: Descentralizare şi regionalizare īn Bulgaria
Veaceslav Bulat: Dezvoltare regională īn Republica Moldova: spre centralism sau descentralizare

INTERVIU
Giuseppina Paterniti: Interviu cu Romano Prodi

STUDIU DE CAZ
Laura Ardelean: Simbolistica naţională īn muzeele ardelene

DOCUMENT
Recomandarea 1222 (1993) privind lupta īmpotriva rasismului, xenofobiei şi intoleranţei
Recomandarea 1438 (2000) Ameninţări la adresa democraţiei din partea partidelor şi mişcărilor Ordonanţă de urgenţă nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvīrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii
Renate Weber: Lupta īmpotriva rasismului, xenofobiei, anti-semitismului şi intoleranţei: īntre retorică legislativă şi realitate

ECUMENICA
Al. Cistelecan: De ce un Memorandum?
Memorandum către Statul romān al credincioşilor greco-catolici din Romānia şi din īntreaga lume

DIALOG  
Memorandumul greco-catolic īn dezbaterea societăţii civile

FEŢELE EUROPEI
Boyd Robertson: Limba gaelică īn īnvăţămīntul din Marea Britanie

RECENZII
Randolph L. Braham: Tibori Szabó Zoltįn: Élet és halįl mezsgyéjén (La hotarul dintre viaţă şi moarte)
Ovidiu Pecican: Levente Salat: Multiculturalismul liberal


Lansăm acest număr al alterei cu intenţia mărtusită de a ne implica, īn continuarea dezbaterilor intelectuale găzduite de noi, īn procesul de reformă a statului romān.

Nu de puţine ori, īn studiile pubicate de altera a revenit chestiunea inadecvării structurii  statului romān, birocratic şi supracentralizat, la provocările unei epoci complexe, cīnd singurele instituţii capabile de funcţionare sīnt cele flexibile şi dinamice. O instituţie, īn felul său, statul romān este responsabil de multe din tarele funcţionale ale societăţii. Omniprezent acolo unde ar trebui să fie absent, sau dimpotrivă, lipsind din domenii pe care ar trebui sa le administreze, ocultat de liota de intermediari, statul romān are, īn forma sa actuală, o predestinată şi periculoasă propensiune pentru corupţie, lentoare şi costuri operaţionale exorbitante.

Ani la rīnd, dezbaterea despre reforma structurii statului romān a fost ocolită de elita intelectuală şi politică, cu rare şi lăudabile excepţii, ambele fiind incapabile să articuleze un mesaj public coerent apt să disocieze, īn fine, din perspectiva unui secol de stat naţional unitar, mistica naţională de patriotismul valorilor.  Pentru aproape un secol, Romānia a urmat modelul iacobin, cu un bilanţ care, pe līngă unele avantaje, a antrenat continuu aluviuni mentalitare, ce riscau perpetuu să rupă Romānia de Europa. Unitatea statului naţional s-a clădit pe instrumentarea obsesivă a unui naţionalism primitiv, susţinut de o ortodoxie, nu de puţine ori primitivă şi ea. Că o astfel de arhitectură politică este dezastruoasă o demonstrează Romānia de azi, aflată mereu pe unul din ultimele locuri din Europa ca nivel de trai, dar printre primele ca nivel de corupţie, menţinerea structurilor şi instituţiilor cu mentalitate securist-comunistă şi deficit democratic. Este limpede că, după eşecul repetat al oricăror tentative de cosmetizare, pentru a răsturna acest trend, nu mai rămīne decīt o ultima īncercare, aceea de a transforma statul din rădăcini, a-l reconstrui pe valori, solidaritate īn diversitate, subsidiaritate şi autonomii.

altera a fost prima dintre publicaţiile romāneşti care s-a angajat programatic īn susţinerea regionalizării, ca instrument de reformă administrativă, de punere īn operă a principiului subsidiarităţii şi controlului civic asupra actului administrativ. Īn ultimul timp, la presiunea organismelor internaţionale, dar şi īn perspectiva surīzătoare a  noi fonduri şi demnităţi, guvernul social-democrat lasă să se īnţeleagă că este gata să iniţieze reforma regională. Totodată, lideri ai respectivei formaţiuni nu fac nici un secret din intenţia lor de a menţine judeţele, evident pentru a continua controlul etatist şi pentru a-şi satisface stufoasa clientelă politică. Dinspre opoziţia democratică din parlament, reacţiile, adesea oportuniste, nu sīnt nici ele mai īncurajatoare. Apare clar pericolul unei regionalizări de formă, care nu va atinge centrul de comandă al statului naţional unitar şi, īn consecinţă, va duce la o formulă tot atīt de birocratică şi coruptă ca şi cea actuală, mai mult, va replica modelul centralist la nivele intermediare, creīnd o nouă birocraţie regională.

Societatea civilă, Liga Pro Europa īn primul rīnd, apoi Provincia şi Institutul pentru Politici Publice au lansat dezbateri şi īntīlniri menite să contracareze tentaţia elitei politice de a trata tema regionalizării īn mod duplicitar.           

Unul din argumentele deseori utilizate pentru amīnarea sine die a regionalizării este acela al formelor fără fond, mulţi susţinīnd că regionalizarea este o tendinţă exclusiv occidentală, care nu s-ar potrivi Europei Centrale şi de Est, dominată īncă de filozofia unităţii naţionale. Altera publică, tocmai pentru a contracara aceste false prudenţe, o serie de articole dedicate fenomenului regionalizării īn zonele estice şi centrale ale Europei. Cititorul va putea judeca el īnsuşi, īn deplină libertate, portanţa modelelor prezentate şi relevanţa lor pentru dezbaterea din Romānia.

altera găzduieşte, de asemenea, o remarcabilă suită de recomandări ale Consiliului Europei, ce deschid calea unei reflecţii mai largi asupra prezenţei rasismului īn societatea noastră. Dacă existenţa discriminării īn societatea romānescă este cīt de cīt acceptată, dezbaterea despre rasism este ocolită obsesiv, deşi sondajele de opinie semnalează īn permanenţă că acest fenomen, avīndu-i ca ţintă īn primul rīnd pe romi, nu conteneşte să ia amploare, īn ciuda unor politici publice mai clare şi a finanţărilor sosite din īntreaga lume democratică pentru sprijinirea rezolvării acestei falii endemice a societăţii romāneşti.

Īn fine, altera publică īn acest număr unul din cele mai importante documente din domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, care este Memorandumul greco-catolic, o mărturie zguduitoare a supravieţuirii injustiţiilor comuniste īn statul romān actual, un document care pune serioase semne de īntrebare privind autenticitatea libertăţii religioase din ţara noastră, atragīnd atenţia opiniei publice asupra deficitului democratic care tinde să se instaleze la noi ca un nou modus vivendi.

Regionalizare, interculturalitate, antirasism, libertate religioasă, iată termeni care riscă să ramīnă izolaţi īn universul think tank-urilor şi al mediilor intelectuale, fără impact asupra elitei politice sau asupra societăţii īn īntregul său. La polul opus, etatismul totalitar şi limitarea libertăţilor se instalează mai rapid decīt ar fi prezis cel mai sceptic dintre sceptici. Politicile publice, īn special cele educaţionale, rămīn să propage poncifele conservatoare pe care le-a moştenit de la două dictaturi ce se văd salvate īn secolul XXI.: fascismul şi comunismul.

Editorii